Ardian-Christian Kuciuk – laureatul Premiului Naţional albanez de Literatură „Pana de Argint”
Premiul Naţional al Literaturii "Pana de Argint" 2012 pentru nuvelă (volumul "Perla") - Tirana, 9.12.2013
Comunicare in-humanum est
Avalanşa
informaţiilor de astăzi – majoritatea reclame ce slăvesc tot ceea ce se
descompune rapid şi oferă o fericire multiplă sau chiar totală, spălând
creierul în aşa măsură, încât omul să nu caute decât acest gen de fericire –
inoculează impresia că lumea n-a mai fost vreodată atât de spaţioasă,
accesibilă, dăruită spre cizelare şi stăpânire. De fapt, astfel se ascunde
micşorarea ei continuă, din ce în ce mai sufocantă. Concentrat asupra unei
singure fericiri potenţiale, ce poate fi achitată în rate nedezvăluite,
cumpărată sau doar cumpărată, omul conştientizează şi, în acelaşi timp refuză
să accepte vremelnicia elementelor fericirii sus menţionate. Supunându-se unei
căutări ce consumă incomparabil mai multe energii şi timp, decât procesul
regăsirii de sine, omul şi-a împărţit atributele şi darurile cu protezele pe
care le-a confecţionat pentru a-şi spori confortul şi pentru a câştiga timp. Şi
totuşi, el are din ce în ce mai puţin timp de gândire, din ce în ce mai puţin
spaţiu pentru a-şi ocroti luciditatea şi din ce în ce mai mult timp dizolvat în
spaţiu şi invers unde/când se integrează treptat şi când/unde se dezintegrează
de propriul suflet. Mistic vorbind, globalizarea este ultima fază a unui război
desfăşurat între om şi propria dimensiune cotidiană, întru visul de a stăpâni
realitatea, un război pierdut din clipa în care omul i-a acordat mai multă
încredere entităţii ajutătoare (protezei, produsului) decât lui însuşi. Mutarea
încrederii reprezintă invariabil şi mutarea puterii. Astfel, omul susţine şi se
alege cu o sclavie treptată ce-l duce la pierderea codurilor de descifrare a
realităţii, îl izolează şi îi impune acea spaimă existenţială care anihilează
simţirea, el ajungând nu doar să se supună entităţii ajutătoare, ci şi a semăna
din ce în ce mai fatal cu ea. În acest context, globalizare completă înseamnă
identificarea entităţii umane cu cea materială, un fel de domnie a materiei.
Ţinta mistică a unei profesii
Într-un cadru ideal, când o profesie îşi atinge desăvârşirea, ar trebui să dispară. Misiunea ei este îndeplinită, încercările pe care le învingea se transformă în soluţii verificabile, iar cei care o slujeau sunt obligaţi să se reprofileze. Rămăşiţele unei lumi întregi sunt capturate şi conservate de muzeal, astăzi servind nu atât la păstrarea memoriei colective, încât la rafinarea exotismului uman care deseori nu depăşeşte interesele turismului.