”Sticking” - scenariu



Persoanele

NONA – 57 ani, nevăzătoare, singură, confecționează bețe de mâncare chinezească

MONA – 25 ani, balerină, își completează veniturile dansând prin nunți, botezuri și zile de naștere. Uneori, când o prietenă este bolnavă, Mona o înlocuiește și joacă rolul uneia dintre ursitoare

ANDY – 23 ani, șomer, fără studii superioare

Notă: Uneori, privit de ceilalți, chipul Nonei pare blurat.
  
*



I. EXT. BUCUREȘTIUL VECHI – ZI. TOAMNĂ.

Imagini ale unor clădiri vechi, interioare, curți, blazoane din București. Chipuri de statui și fragmente de basoreliefuri.

VO / Naratorul:
Suntem la București. Există și clădiri cu mult mai înalte decât acestea, cu mult mai pline de oameni. Dar cu mult mai puține fantome.

Apar de jos în sus ferestrele mai multor blocuri din anii 70-80, foarte înalte. Unele ferestre sunt deschise. Câțiva bărbați grași, în maiouri, fumează, scoțând afară doar mâinile, nasurile, câte un ochi, câte o barbă, și fum.
O bătrânică cu părul alb și îngrijit privește curioasă spre strada.
Pe o bancă doarme un vagabond îmbrăcat într-o veche uniformă militară.

VO, Naratorul:
Nu se știe cât de jos poate cădea omul la asemenea înălțimi. Nu este o greșeală: am zis la asemenea înălțimi, nu de la...

Dintr-o fereastră se vede o oglindă pătrată. În oglindă apare chipul Nonei, fără ochelari negri sau de vedere.
Se lasă brusc întunericul. Mâna Nonei, cu degete delicate și unghii vopsite în roșu cu picături negre (ca niște buburuze) arată încet de la stânga la dreapta și se oprește în fața oglinzii.

NONA
Aici e ibricul de cafea... aici borcanul cu cafea... aici lingurița de cafea... aici borcanul cu zahăr brun... poate doar vopsit, dar brun... aici aragazul... aici chibriturile... aici fereastra de unde nu se vede niciun munte... niciun alt bloc... iar aici este oglinda... unde trebuie să fiu eu... (Zâmbește) Nu vezi nimic, nu?

A fi în originalitate

Un scriitor se naşte sau devine minoritar prin excelenţă şi, cu puţin nenoroc, moare ca majoritar, în sensul de anonim. A fi minoritar, cel puţin pentru un scriitor născut pe meleagurile răsăritene, înseamnă a fi minoritar la pătrat. Destinul mai multor nume de referinţă ale intelectualităţii balcanice, cu foarte puţine excepţii, ne trimte cu gândul la postulatul spus de Mântuitorul Iisus Hristos, potrivit căruia “Nimeni nu este profet în familia şi în ţara lui”. Dar e exagerat să explicăm migraţia creierului artistic doar prin nevoia de a dovedi harul profetic. Nu cred că doar dovedirea unui har anume cere mai mereu drept plată suferinţele exilului, sau chiar revelaţiile incluse într-un asemenea act dublu, fizic şi - mai ales - metafizic.

Un scriitor minoritar, în Balcani, indiferent de cultura din care provine sau este rupt, are de îndeplinit în acelaşi timp câteva obligaţii, ca să nu spun misiuni.

"The Lesson"


A double lesson: the world teaches a little girl 
and the little girl wants to teach the world a lesson. 
All rights reserved.